Nici ashe, nici ashe, cum spune românul neaoș cand
mângâie cald diacriticile între fălci molcome de om blând și pe gânduri.
Foto: Kevin Dooley
„Destiny” nu-i barcă pe pilot automat, în care te târâi
pe stomacul plin, și te tolănești într-o rână, așteptând să ajungi la punctul culminant
al vieții tale, sau pe cursul fermecat al râului, unde totul se așează perfect în
fața ta. Doar pentru că așa ți-e scris și ți-e pus în brațe, ca o cutie de
ciocolată gata desfăcută.
Nici sforțare Herculeană și trântă cu munții pe care
natura i-a pus acolo dintr-un motiv. Și ăla nu e să-ți provoace imaginația și
mușchii, la eforturi generatoare de luxații și fracturi deschise, pe inimă, pe
creier și în alte locuri cu potential de sechele cu schimbări de personalitate.
Ca întotdeauna, și aici adevărul e undeva la mijloc,
depinde de multe și pentru unii e o chestie de nuanță. Tot românul a exprimat-o
perfect, deși o uită deseori sau n-o înțelege întotdeauna. „Dumnezeu îți dă,
dar nu-ți pune și-n sac.” Adicătelea cum?
Adicătelea când îți merge prost toată ziua, nu mai
trage în jug cu ochelari de cal lipiți de pleoape. Nu mergi în direcția care
trebuie, ai plecat prea devreme sau prea târziu la drum de seară, sau nu-i
locul tău acolo, lângă dama de pică.
Dacă ți-a plecat autobuzul fix din față, nu înjura
pe șoferul, lucrează bine pentru șeful de sus. Ai prins toate semafoarele pe roșu?
Respiră calm și aprinde o țigară, sistemul e tot sub controlul Lui. Ți-au închis
abonamentul de la Orange pe-o greșeală de calcul, tocmai când vroiai să-ți
vinzi casa la cel mai tare preț? Nu dispera, ceva mai bun așteaptă dupa colț.
Te chinui să fii noua stea a companiei, dar de la o vreme toate-ți merg
de-a-ndoaselea? Zațul ceștii de dimineață zice în dungi că te așteaptă o
schimbare în cariera, dar că de pe la 30 de ani ai să incepi să fii fericit.
Poate nu te emoționează pisica neagră, dricul motorizat sau cortegiul de
claxoane în glasul mireselor de sâmbătă. Dar dacă pentru o pereche nouă de șireturi
trebuie să te lupți lac de sudoare, las-o pe altă dată.
Adicătelea se întâmplă uneori să-ți iasă în cale
exact persoana la care te gândeai cu dor, de fix 10 secunde. Să iasă soarele în
culmea meteorologiei care amenințase cu tunete și fulgere, în singura ta zi
liberă de mers la plajă. Să ajungi la muncă cu jumătate de oră mai devreme,
pentru că tot orașul s-a dat la o parte din calea ta și să fii singura care dă
ochii cu șeful în căutarea unui ajutor prețios. Să-ți pice la masa de prânz, fără
invitație tocmai purtătorul de vești semi-confidențiale de angajare sau
training gratuit, pe care le căutai asiduu în Google. Să vina promoția între
sezoane la zboruri internaționale, exact când îți făceai bugetul de plecare în țări
mai calde, sau mai bine echipate pentru iarnă.
Nimic de valoare nu se obține usor. Dar nici nu e o
luptă pe viață și pe moarte, decât dacă ești în forțele speciale sau chirurg de
excepție. Atunci te lupți direct cu Dumnezeu și miza-i alta.
Pentru noi restul muritorilor de rând, ocazia eroică
de-a ne dovedi încăpățânarea și forța supraomenească în fața obstacolelor, se întâmplă
de cele mai multe ori când ne avântăm copilărește pe câmpii și dealuri. În rest
e muncă asiduă și pe brânci, în oboseală liniștită și împlinită, când îți
inchizi pleoapele în miez de noapte sau ore târzii de început de dimineață, cu
fericirea simplă că știi unde ești și esti unde trebuie. Atunci greutatea e ușoară,
detaliile microscopice lucrează pentru tine și deși urci la deal și peretele-i
abrupt, toate stâncile te sprijină și vântul te ajută lăsându-te în pace.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu