A treia femeie (III) - Mama Rodica

Mama Rodica era o Gandolfină de tip balenă, cu suflet mare ascuns sub kilogramele generoase de slănină, acoperite de piele întinsă, negricioasă mai mult genetic decat solar. Asuda zilnic și uneori noaptea, în spatele unui bar soios din pal melaminat, pe care circulau razant halbe spălăcite cu bere la draft și pahare mici de țuică, îndoită standard cu apă după a treia tură. Totul spre binele și în sănătatea clientului. 

Soțul îi murise lipit de-un camion cu ciment, pe când șoferul neatent se juca cu mâna-n poale, cu gândul la o autostopistă cu craci lungi și înfrigurați de la kilometrul 10. Și acum tot la ea visa probabil, din 10 fără suspendare.

Pe Gicu, mama Rodica îl iubise cum iubești preșul de la ușă. Îl ții curat ca să te întâmpine când vii acasă și să ai la ce să te uiți când pleci. Ținuse politicoasă doliu după rit, apoi revenise monoton la rochiile ei în roșu, vișiniu și portocaliu neuniform, care-i umpleau vraf dulapul de la etajul 1. Bărbat’su jucase în crâșma doar rol de casier și degustător, și fără degustător, casieria cumva înflorise. Nu îndrăznea nimeni să zbârnâie sub nasul ei. Singurul bețiv care încercase să se dea bărbat, mirosise îndeaproape gaura de țeavă bine întreținută a unui revolver găzduit permanent sub bar. Lânga, îi țineau companie un cuțit de vânătoare cu mâner sculptat în lemn, o bâtă de baseball cadou de la un fan nedeclarat, și un spray paralizant pe care nu aflase niciodată cum să-l folosească.

Ștergea acum barul cu o cârpă umedă în culoare de prespălat, fredonând șoptit în lumina afumată a becurilor chioare, care duceau tot greul sălii cu geamuri acoperite de perdele suflate gros în miros de tutun și luciu de praf indiferent. Își puse mâna liberă streașină la ochi, si încruntă fruntea dolofană în lumina soarelui care ținea loc de clopoțel la intrare, anunțând violent clienții rătăciți. Recunoscu pe dată silueta mică și baiețoasa și strigă cu glas de metresă rănită la buzunar:

-  Pe unde umbli pușlama? Ai impresia că clienții se servesc singuri?

Ea ajunse lângă bar, se ridică pe vârfuri și aplecându-se peste tejghea depuse un sărut de fiică neglijată și răsplătită eronat cu bani, pe nasul lucios și încălzit al femeii.

-  Iartă-mă mama Rodica, avusei ceva treaba și mă opri și-un curcan la intersecție să mă întrebe de sănătate.

-  Să te intrebe de p…. Tu care conduci ca melcu-n buzunar. Ți-o văzut ochișorii și l-a luat cu tensiuni la șliț. Mama lor de … Ridică placa batantă și îi făcu loc să intre în spatele barului, continuând filosofic disertația curcanilor aruncați de soarta într-un trafic inexistent de centură.

Pușlamaua răsărise în lumina soarelui, tot pe la un prânz, căutând cu privire de savarină și Brifcor la pachet, un loc liber la bar. Văzuse multe cârpe ștergând zeamă pe acolo, dar ea i se cam încurcase-n idei. O intrebase de adio cu ce s-o servească, și-o masurase din priviri. Curățică, haine de firmă, dar toate un număr mai mare si puțind a second hand. Ochii negri și isteți de copil crescut repede și vorba clară cu tupeu astupat de ochii lumii, îi cam plăcuseră. Se ciupise strâmb de-o pleoapă, cand îi spusese că-și caută de lucru. Acolo, în mijlocul lui nicăieri, pe un intrând prăfuit aliniat la autostradă, aproape de nimeni și de nimic, puța aia mică cu chip de înger, îmbracată-n gri fără nuanțe, o nimerise cumva tocmai pe ea.

Mama Rodica ținea doi gemeni umflați și identic de proști într-o facultate la Constanța, plătind mai mult examenele decât școala. Nu era mămoasă din fire și după socoteala ei, sentimentul era pentru cei cu timp mult și minte puțină, în compensare. O bagase în cifre și-i ieșise profit, așa că începând de-a doua zi, blondina ciufulită scurt, înotând în haine largi de calitate, i se alătura în spatele barului. Veneaș pleca la fel ca timpul. Inevitabil și la fix. Învăța repede, înjura rar și cu efect de preot care le spurcă pe cele sfinte, și se învârtea ca titirezul printre namilele de bețivani neobisnuiți cu o fața curată.

Azi întarziase pentru prima dată în doi ani de zile identice, și mama Rodica tuși plin din plămânii ruginiți de vreme. Își puse o mână-n șold, frecând cârpa umedă de restul barului pătat interminabil, privind mainile lungi și fine care roteau sigure paharele mici de sticlă. În afară de-un colț de caiet studențesc în care o zărise zgâindu-se într-o pauză, ascunsă între două tomberoane și mașina micuța pe care o conducea cu smuncituri, pușlamaua îi era la fel de necunoscută ca seiful din spate de la care Gicu nu i-a dat niciodată cheia.

If you missed it:
A treia femeie (I)
A treia femeie (II) - Who the f... is Bubu?