Mama Rodica era o
Gandolfină de tip balenă, cu suflet mare ascuns sub kilogramele generoase de slănină,
acoperite de piele întinsă, negricioasă mai mult genetic decat solar. Asuda
zilnic și uneori noaptea, în spatele unui bar soios din pal melaminat, pe care
circulau razant halbe spălăcite cu bere la draft și pahare mici de țuică,
îndoită standard cu apă după a treia tură. Totul spre binele și în sănătatea
clientului.
Soțul îi murise lipit
de-un camion cu ciment, pe când șoferul neatent se juca cu mâna-n poale, cu gândul
la o autostopistă cu craci lungi și înfrigurați de la kilometrul 10. Și acum
tot la ea visa probabil, din 10 fără suspendare.
Pe Gicu, mama Rodica îl
iubise cum iubești preșul de la ușă. Îl ții curat ca să te întâmpine când vii
acasă și să ai la ce să te uiți când pleci. Ținuse politicoasă doliu după rit,
apoi revenise monoton la rochiile ei în roșu, vișiniu și portocaliu neuniform,
care-i umpleau vraf dulapul de la etajul 1. Bărbat’su jucase în crâșma doar rol
de casier și degustător, și fără degustător, casieria cumva înflorise. Nu
îndrăznea nimeni să zbârnâie sub nasul ei. Singurul bețiv care încercase să se
dea bărbat, mirosise îndeaproape gaura de țeavă bine întreținută a unui
revolver găzduit permanent sub bar. Lânga, îi țineau companie un cuțit de
vânătoare cu mâner sculptat în lemn, o bâtă de baseball cadou de la un fan
nedeclarat, și un spray paralizant pe care nu aflase niciodată cum să-l
folosească.
Ștergea acum barul cu o
cârpă umedă în culoare de prespălat, fredonând șoptit în lumina afumată a
becurilor chioare, care duceau tot greul sălii cu geamuri acoperite de perdele
suflate gros în miros de tutun și luciu de praf indiferent. Își puse mâna liberă
streașină la ochi, si încruntă fruntea dolofană în lumina soarelui care ținea
loc de clopoțel la intrare, anunțând violent clienții rătăciți. Recunoscu pe
dată silueta mică și baiețoasa și strigă cu glas de metresă rănită la buzunar:
- Pe
unde umbli pușlama? Ai impresia că clienții se servesc singuri?
Ea ajunse lângă bar, se
ridică pe vârfuri și aplecându-se peste tejghea depuse un sărut de fiică
neglijată și răsplătită eronat cu bani, pe nasul lucios și încălzit al femeii.
- Iartă-mă
mama Rodica, avusei ceva treaba și mă opri și-un curcan la intersecție să mă întrebe
de sănătate.
- Să
te intrebe de p…. Tu care conduci ca melcu-n buzunar. Ți-o văzut ochișorii și
l-a luat cu tensiuni la șliț. Mama lor de … Ridică placa batantă și îi făcu loc
să intre în spatele barului, continuând filosofic disertația curcanilor aruncați
de soarta într-un trafic inexistent de centură.
Pușlamaua răsărise în
lumina soarelui, tot pe la un prânz, căutând cu privire de savarină și Brifcor
la pachet, un loc liber la bar. Văzuse multe cârpe ștergând zeamă pe acolo, dar
ea i se cam încurcase-n idei. O intrebase de adio cu ce s-o servească, și-o
masurase din priviri. Curățică, haine de firmă, dar toate un număr mai mare si
puțind a second hand. Ochii negri și isteți de copil crescut repede și vorba
clară cu tupeu astupat de ochii lumii, îi cam plăcuseră. Se ciupise strâmb de-o
pleoapă, cand îi spusese că-și caută de lucru. Acolo, în mijlocul lui nicăieri,
pe un intrând prăfuit aliniat la autostradă, aproape de nimeni și de nimic, puța
aia mică cu chip de înger, îmbracată-n gri fără nuanțe, o nimerise cumva tocmai
pe ea.
Mama Rodica ținea doi
gemeni umflați și identic de proști într-o facultate la Constanța, plătind mai
mult examenele decât școala. Nu era mămoasă din fire și după socoteala ei,
sentimentul era pentru cei cu timp mult și minte puțină, în compensare. O
bagase în cifre și-i ieșise profit, așa că începând de-a doua zi, blondina
ciufulită scurt, înotând în haine largi de calitate, i se alătura în spatele
barului. Veneaș pleca la fel ca timpul. Inevitabil și la fix. Învăța repede,
înjura rar și cu efect de preot care le spurcă pe cele sfinte, și se învârtea
ca titirezul printre namilele de bețivani neobisnuiți cu o fața curată.
Azi întarziase pentru
prima dată în doi ani de zile identice, și mama Rodica tuși plin din plămânii
ruginiți de vreme. Își puse o mână-n șold, frecând cârpa umedă de restul
barului pătat interminabil, privind mainile lungi și fine care roteau sigure
paharele mici de sticlă. În afară de-un colț de caiet studențesc în care o zărise
zgâindu-se într-o pauză, ascunsă între două tomberoane și mașina micuța pe care
o conducea cu smuncituri, pușlamaua îi era la fel de necunoscută ca seiful din
spate de la care Gicu nu i-a dat niciodată cheia.
If you missed it:
A treia femeie (I)
A treia femeie (II) - Who the f... is Bubu?
If you missed it:
A treia femeie (I)
A treia femeie (II) - Who the f... is Bubu?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu