Sunt a ta. In fiecare dimineata brumata de toamna, cand ne plimbam mainile prin Gradina Botanica si ma joc cu picioarele in frunzele adormite, pentru ca-mi
place cum se impiedica-n adidasii tai vechi.
Foto: Fabrizio Sciami
In discutiile aprinse, care-mi fac obrajii sa
arda si sufletul sa fiarba, sub privirea ta incordata care nu-mi da niciodata dreptate.
In linistea noptii, cand respiratia mea se impleteste cu a ta, si pulsul imi
danseaza pe ritmurile cantate de tine. In multimea de trupuri care freamata-n hormoni si boxe(ri) la ultimul concert al trupei tale preferate, cand toti ma ating, dar numai mana
ta lasa urme.
In plictiseala
monotona din pragul usii, cand te privesc plecat de langa mine cu ochii intr-un meci nenorocit, care pentru ai mei se joaca in reluare. In certurile distante si reci, care ne unesc in mijlocul prietenilor comuni, in cate o seara
de vineri in oras. In zilele cand nu ai timp de mine, si-n noptile in care nu ma
vrei.
Dar sunt
mai mult a ta, cand lumea mea e gri si norii imi apasa tamplele, pentru ca
partea mea de pat aluneca incet in apa. Si sunt mai mult a ta, cand sufletul mi-e gol si trist si
totul in afara de tine ma roade, ma inteapa si ma doare. Cand mana ta nu-mi da drumul
si ochii tai ma ridica din hauri pe care nu le inteleg. Cand pielea ta e
singura care ma poate incalzi si doar glasul tau ma poate aduce inapoi. Pentru
ca esti singurul care ma stie, si unicul care ma simte si dincolo de noi,
suntem acelasi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu