Anul nebunilor

Sunt trei semne care-ti arata clar cand vine dupa tine anul nebunilor: te-ai trezit mai mult de 3 zile la rand cu senzatia ca locuiesti in ziua de ieri; tresari mereu in oglinda privind in ochii tai pe altcineva si ai deschis ochii macar o data, noaptea, tragand pijamaua de pe tine in frig de iarna, pentru ca te strange larg de nu mai poti sa misti.

Foto:Juantiagues

 

Pentru ca nu este mlastina mai miscatoare in nisipuri decat propria viata cu acoperisul pus inaintea etajului. Si nici panza de paianjen mai trainica si mai inselatoare decat cea pe care o tesi singur in jurul tau, la adapost de pradatori, dar departe de tine. 

Se intampla sa te strangi singura-n ganduri si principii, corecte pana la cer si mai universale ca universul, pana cand din samburele tau nu mai ramane decat o farama de perla. Pentru ca cei din jur sunt mai multi decat tine si simti ca daca esti la fel, nu esti singura. Si se intampla sa te impiedici tocmai in scarile rulante construite cu grija, care ar trebui sa te duca mai sus, mai repede, mai usor. 

Dar intr-o seara singuratica, sau intr-o serata plina de invitati, ai sa privesti ca o revelatie o sticla de sampanie care tremura sub dop, si ai sa te intelegi mai bine decat daca ai fi baut-o. Iar daca se intampla s-o bei, o bei in cinstea ta, pentru ca e 12 noaptea si incepe anul nebunilor. 

E anul pe care ti-l iei liber de la job pentru ca nu mai poti respira stand dreapta pe scaun, si te chinui intr-un talent care candva te facea fericita. E anul relatiilor nepotrivite si al sporturilor extreme cu inima, cu gandul si cu trupul. Al hobby-urilor neintelese si al calatoriilor pana la capatul pamantului, in locuri unde nu mai merge nimeni. E biletul de libera trecere cu semnatura de sus, in care nu ti-e scris drumul, dar ti-e aratata calea. E barajul care se frange si te inunda fara sa ai de ales si te poarta prin oameni pe care nu credeai ca ai sa-i traiesti vreodata. E furie, e dragoste si ura, e regret si e dezamagire, e curaj si lacrimi curate. E furtuna dinaintea linistii care trebuie, e defragmentarea care-ti aseaza bucatile puse stramb la locul lor. Pentru ca uneori ca sa o intelegi, trebuie sa iesi din ea si s-o privesti ca un calator cu alte treburi. Viata. A ta fara tine. 

Anul nebunilor e o vacanta la draft. Esti tu fara ambalaj si ghiduri de folosire scrise de altii, sunt varfurile din creierul tau care canta si dorintele pure neintinate de nevoi. Esti tu in imaginea primului zambet din ochii mamei si tu, care-ai crescut frumos, chiar si sub palmele asprei guvernante care ti-ai fost fara mila. E o bucla in timp pentru cei care-l vad, si un inceput de tuse seaca cu depresie vegetative neinteleasa, pentru cei care-l lasa sa treaca.