Toți bărbații buni sunt luați. Restul sunt second hand sau cu defecte intrinseci

Te-ai trezit și tu după ani de independență rebelă, relații din care ai plecat tu pentru că nu era suficient și relații din care a plecat el pentru că tu te-ai plictisit, că ai vrea unul lângă tine. De cursă lungă. Și când te uiți în jur te întrebi de unde să alegi. Sprinteni, arătoși și săritori, primul eșalon s-a născut când tu-l citeai deja pe Eminescu și când le vezi anul nașterii în id-ul de email ai senzația că ai sărit un deceniu. Dar deocamdată nu te-ai hotărât să-i adopți și încă nu ai ajuns în mijlocul crizei de identitate care te face să te întrebi “if you still got it”.

 Sursa foto: https://www.flickr.com/photos/c1ssou/

Eșalonul doi se uită la tine căutând data expirării. Pentru că sunt deja în criza semi-centenarului și dacă pielea ta fină și elastică e așa pentru că ai avut ani la rândul grijă de tine, e nașpa, că au pierdut pariul. Cu părul semicărunt și cureaua încă strânsă la gaura corectă, sau vopsiți aprig și cu burta suspendată lejer, ei caută la propriu funduleț de copil și nuri tineri de adolescentă, care se înfioară la gândul că un “bărbat pe bune” se uită la ea.

Și totuși unde sunt ai tăi? I-ai văzut ani de-a rândul perindându-se prin jurul tău. Mergeați în aceleași cluburi, ciocneați aceleași pahare, vă distrați până-n zori de zi, când tu plecai. Au plecat și ei. În segmentul doi care se cheamă încercare de maturizare și viată de familie. Aaa, uite-i. Pe stradă, la braț cu doamna care împinge zâmbitoare căruțul cu Făt Frumos junior. În alimentară căutând cea mai bună conservă de ton pentru că “facem salată”. În mașini cu handsfree-ul în urechi discutând aprig și încruntați cu un client nou care încearcă să le dea țeapă. Pentru că vine ziua ei și vrea să o ducă la mare.

Îți aduci aminte o vorbă pe care nu mai știi cine ți-a spus-o cum că toți aia bunii, sunt luați. Te întrebi când s-a desfășurat licitația și tu pe unde umblai. Dar dacă îți aliniezi bine cărțile și întorci cana de cafea după ce ai băut ultima picătură, mai vezi câțiva apărând în punctulețe pe Google Maps. Hmm, divorțați, sau scăpați ca prin urechile acului. Și întrebi ce nu e în regulă cu ei, așa cum ei se întreabă ce nu e în regulă cu tine.
Pentru că parcă-i un făcut și mai mereu aceeași rochie pe care ai cumpărat-o tu, se așează mai bine pe vecina de la doi pentru că e un pic mai plinuță. Ceea ce nu știi e că pe dedesubt e strânsă în lenjerie modelatoare mai rău ca infantele Delfinului. Și când îți calci pe inimă să scoți unul la cafea, uitând că poate ar trebui să te scoată el pe tine, dacă nu-ți pică cu tronc din prima secundă, începi să te uiți la el amintindu-ți prin ce sunt mai buni toți cei pe care-i știi, dar care deja nu mai sunt la raft.

De parcă ai cumpăra o pungă de paste italiene cu ou, și contează cine pune prima mâna pe ea. Fără să mai conteze cine o plătește și cum se pricepe să le fiarbă și să le asezoneze frumos în farfurii ca la restaurant. Pentru că cei buni nu sunt luați, sau cel puțin nu erau atât de buni înainte să fie luați. Pentru că majoritatea dintre ele au învățat de la mama să vadă potențialul în facultate, în timp ce tu încă mai cauți produsul finit. Și dacă e bun pentru ea, nu înseamnă că e bun pentru tine, pentru că deși purtați aceeași măsură, unele haine nu vă vin la amândouă la fel.

Și deși ești în raionul potrivit, faci mereu aceeași greșeală și te uiți doar pe raftul de la nivelul ochilor. Pentru că dacă ai așteptat până acum, ai așteptat cu un motiv. Și la fel ca tine, a așteptat și el. Și da, o să te întrebi ce nu e în regulă cu el, și el o să se întrebe ce nu e în regulă cu tine. Dar dacă-i dai timp să afle, s-ar putea să descoperi căt de în regulă puteți fi amândoi, împreună.