vineri, 5 septembrie 2014

Testul fricii



N-ai fost niciodată mai vie decât atunci când ți-a fost frică. Frică să cazi fără să mai știi cum să te ridici, frică să ieși din tine și să te îmbraci în privirea lui, frică să lași să zboare vorbe pe care știi că nu le mai poți prinde înapoi, frică să întrebi ce nu ești sigură că vrei să auzi.

 Sursa foto: http://www.huberhof.cc


Să pășești în gol pe o liană întinsă dreaptă între doi copaci identici, dar diferiți, fără să știi dacă ai curaj să mergi până la capăt sau dacă mai știi cum să te întorci. Să mergi înainte asigurată doar cu hotărârea deciziei tale care tremură ușor la fiecare pas și să simți aerul vîjîind pe lângă urechi deși vântul nici măcar nu adie.


Pentru că frica apare doar atunci când ai cu adevărat ceva de pierdut. Te strânge de inimă până când simți că începi să amețești. Te țintuie în plămâni până când începi să respiri încet și adânc, pentru că nu mai ești sigură că aerul îți ajunge la creier. Îți înmoaie picioarele și îți înțepenește brațele și te arată ție într-o realitate cruntă cum n-ai văzut niciodată. Nu poți să te ascunzi de ea. O dată ce ți-a simțit slăbiciunea te prinde cu totul și se joacă cu tine așa cum se joacă pisica cu șoricelul care a încercat să fure brânza.


Frica e focul care-ți testează sufletul, pentru că dacă te-ai simțit prinsă complet în ghearele ei și ai mers mai departe, ai renăscut. Nu e luptă mai aprigă decât cea cu tine însăți. N-o înfruntă decât curajul inimii tale care știe mai bine și care “gândește” mai clar, pentru că-și aduce aminte cum să sară, și poate să zboare și uneori reușește să plutească. 


Fericirea de dincolo de frică e ca un drog. E andrenalină pură, e invincibilitatea muribundului care află că va trăi. Îți spune cine ești, și îți spune ce vrei și ce poți și îți spune ce iubești.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu