Lui îi place rockul, tu suspini la operă

L-ai întâlnit în parcarea de la Mall, îmbrăcat la patru ace, când ai dat puțin cu mașina ta, peste mașina lui, că așa-i destinul. Pierduse timpul la un interviu de angajare și tu i-ai făcut ziua din “haioasă”, “splendidă” prin tehnicile tale de full contact.

Avea părul intins gel, cravata strânsă ștreang  și glasul sugrumat de nervi. Noroc că și tu erai cu capsa pusă, prinsă în rochița albă călcată impecabil. PMS cu Need For High Speed și un fost care îți cânta fals prin mesaje telefonice. Doi toreadori fără taur la mijloc, ați dres-o la o cafea cu rom, plătită de tine, și un Martini cu măsline corsicane, plătit de el. 

  Sursa foto: Kelsey

V-ați descărcat nervii unul pe altul, dar nu în parcare sau la cafenea, ci acasă la el, în budoarul masculin cu iz de țigări fără filtru, pentru că aveați nevoie amândoi de-un paratrăznet. V-ai descărcat o dată, v-ați descărcat de două ori și ați adormit încruntați uitând să mai faceți prezentările. 

Te-ai trezit a doua zi în zona crepusculară și te-ai gândit că mai bine te-ar răpi extratereștii. Langă tine, pantera în haine de pinguin, dormea crăcănat cu tatuajul lățit între umeri și alungit strategic până între emisferele pământului. Dulap nu avea, pentru că-i plăcea aroma de tutun și își parfuma toate hainele la unison fumând două țigări odată. Citea însă Kant, Goethe și Aristotel, și pe singurul loc de pe perete care nu era acoperit cu cărți, pozau în negru metalic trupe de ciudați care ție îți fac părul măciucă.

Se trezește subtil cu o privire năucă și ochi de culoarea “Cine-i duduia?” și cum nici tu nu ești trandafir de seră cu înflorire întârziată, zbori politicos din pat direct pe ușă îmbrăcându-te în lift. Ai comis-o și pe asta. Dar te-ai scos bine pentru o doamnă cu educație de pension.

Jos la scară, pantera zburătoare în chiloți, și cam atât, răsuflă greu din cauza gravitației. Printre înjurături corecte gramatical și expresii de gentleman bine punctate, afli că-i botezat creștin-ortodox și-l cheamă Gheorghe, dar că de obicei nu-i. Mai puțin aseară, când tu ești vinovată că i-ai cam luat mințile. Mai are un tatuaj pe braț care se cască urât la tine, în timp ce noua ta cunoștință diversă te invită la micul dejun. Doar să-și tragă niște haine pe el. 

Și de data asta în mediul lui natural de exploatare, la blugi mulați și tricou lejer, te invită pe motorul lui Robin, poreclit Harley Davidson in lumea reală, la un restaurant pentru care amândoi ați fi avut nevoie de sacou. 

Printre glume forțate la început și forțoase după, îți dai seama că, culmea, ai cu cine vorbi. După ani de metafore prea profunde și epitete cu note de subsol. Și râdeți ca doi nebuni până vă amorțesc obrajii, fără să fie de la pâinea crocantă și puiul bine prăjit. Te uiți la el prin paharul cu apă îmbuteliată fără bule și te gândești la zidul posterității cu Freddie Mercury și Montserrat Caballé în frunte, și Iris și Felicia Filip pe la mijloc, și-ți zici că au fost alții mai curajoși înaintea ta. 

Printre șervețele șifonate și scrumiere pline, îi întinzi numărul tău de telefon și primești râzând invitația la o tură pe două roți pe înserat. Pentru că viața e o junglă, și dragostea e un duet și nu scrie nicăieri că trebuie să cântați amândoi de pe aceeași partitură. 




by Josephine Marcu