Cap și pajură

Sunt două fețe și două vieți în fiecare femeie care a trecut vreodată prin calea ta. Prima poartă mereu o pelerină transparentă de ploaie, deși indicele de umezeală e pe negativ și toată lumea se plânge de secetă. Părul îi stă strâns, prins îngrijit în coadă de cal și chipul e pudrat corect în Vichy Anti-imperfection foundation. Merge drept și zâmbește politicos și te ține de mână. Îți pregătește micul dejun chiar dacă face nazuri că ea nu e femeie de casă. Șterge praful și curăță mocheta în batic cu buline împletit în jurul frunții senine și calme. O simți liniștită și clară ca marea. Dacă atât te duce mintea.

Foto: Jose Manuel Erre

Cealaltă e focul mocnit ascuns în tăciune. Dansează în ploaie pentru că nu se stinge niciodată și buclele îi flutură încâlcite în vânt, când se învârte în brațele tale făcându-ți lumea să se întoarcă cu susul în jos. Chipul îmbujorat e același ca dimineață și mâncați în oraș pentru că astăzi ți-a dat de ales: ochiuri de casă sau hot-dog în așternut și o gustare la McDrive. Când curăță casa, o dată pe lună, știe tot blocul pentru că e Freddie Mercury la aspirator și Karate Kid când șterge geamurile. Pentru ea viața e un moment cu paprika, două minute de sărit în gol și în fiecare zi o petrecere pentru că îi place să danseze. Știi sigur când te iubește, pentru că o strigă din toți plămânii. Și știi sigur când o iubești, pentru că ți-o șoptește clar în ureche, atunci când nu ți-o strigă printre dinți. 

Dar tu te uiți în palmă și vezi o singură monedă de pe care te privește același chip pe care îl vezi zi de zi și care deși l-a început te-a fascinat, a început de ceva timp să te privească impasibil. Pentru că Murphy are întotdeaun dreptate și felia de pâine cade cu dulceața în jos. Te uiți fix și te rogi să clipească sau măcar să se uite într-alt unghi, ca Monalisa. Și după o vreme renunți, și-o lași rest pe o tejghea, bacșiș la un bar sau scăpată pe jos din greșeală, fără să vezi că-n spatele tău o ridică altul. Și dacă e unul norocos, ridică pajura din prima și rămâne uimit. Dacă e unul care știe ce face, o întoarce înadins să vadă ce-ai fost destul de prost să lași să plece. Și dacă e artist, o aruncă în sus și o privește cum se rotește în cercuri sclipind în soare.




by Josephine Marcu