Fericirea se duce în ficat

Cine spune că fericirea e ușoară nu a trăit-o niciodată pe bune. Nu fluturașii efemeri din stomac care zboară după prima săptămână, nici entuziasmul perfecțiunii de o clipă. Fericirea aceea care durează și se lipește inexplicabil de tine. Și e tot acolo, a doua zi dimineață, a treia zi la prânz și la cină peste două săptămâni.

Sursa foto: http://www.keepinspiring.me

Pentru că fericirea te pune să muncești. Te trezește în zori fără să pui ceasul să sune și te ține treaz noapte cu sentimentul că mai ai ceva de făcut. Îți deschide larg ochii și îți aduce în suflet toată frumusețea și tot rostul lumii.

Vorbești mai tare, simți mai mult, respiri mai adânc, atingi totul în jurul tău și nu-ți vine să crezi cât de mult ai de trăit azi. Fericirea te frământă și te ține în suspans. Pentru că acum nu mai ai scuze și nu mai ai argumente. Te-ai aprins și trebuie să arzi.

Totul în tine e un motor turat la maxim și ai de dat pentru că simți că ai primit. Culorile sunt mai vii, aerul e mai proaspăt, gândurile sunt mai aproape de realitate și te simți ca Superman:

"With great power comes great responsibility."

Pentru că cumva sfântul Graal te-a găsit de data asta pe tine. Și trebuie să fii acolo, să dai tot, să primești tot și să-l meriți în fiecare clipă. Sufletul ți-e mai larg și ficatul ți-e mai strans pentru că micul tău corp nu e obișnuit cu viteza luminii și cu zborul supersonic. But you are up to the challenge and you love it.