sâmbătă, 27 septembrie 2014

Cu mintea înfășurată în jurul lui



Te-a trăznit fulgerul în sinapse, și te-ai trezit peste noapte fără să știi, cu memorie fotografică. Dar culmea, targetată doar pe el. L-ai cartografiat ca Cristofor Columb folosind supravegherea prin satelit, și ai imprimat pe pupilă fiecare gest, privire și răsuflare. 


Foto: Doug

Două liniuțe în evantai care fâlfâie aripi de șoim când îi râd ochii cu tot cu obraji și ție îți agită aripi de fluture rătăcit în stomac. Privirea care îți spune că sunetul vântului e de ajuns între voi. Pe care o recunoști dintr-o mie de nuanțe de gri amestecat cu verde pe fundal albastru de cerneală vărsată în ochii tăi. 

Data de naștere prinsă în zbor auditiv, dintr-o discuție second hand, din care lipsește crunt ora și locul. Numărul de telefon care ți s-a lipit de creier scris cu fier încins, deși pe-al tău îl scrii uneori în palmă, când uiți cărțile de vizită. 

Zâmbetul de băiețel obraznic, care-i duce o mână vinovată la tâmple, când îl prinzi cu ocaua mică. Tonul îndepărtat și rătăcit cu care-ți vorbește când nu e de tot acolo. Liniuța dreaptă care-i taie calea vieții în mâna stângă, și temperatura corpului lângă tine, luată cu arătătorul între metacarpiene. 

Ce-a spus când te-a văzut prima oară la ultima întâlnire. Ce n-a spus când ai plecat și cu ce ți-a rămas dator. Buzele lui în culoarea spumei de lapte pe cafeaua din prima dimineață. Aroma respirației și gustul din cerul gurii amprentat în papilele tale după primul sărut. Semnul din tinerețea năvalnică care se odihnește matur, dar mic și alb pe umărul drept. Semnul din naștere de sub buric pe care daca-l mângâi se rupe firul.

Hard diskul da in plin si se tot restarteaza stergand fisierele inutile. Trăiești în zoom și pe replay și ți-aduci vag aminte de aniversarea când ai tăi ți-au luat microscop și-ai numărat nervurile de pe o aripă de libelulă. La fel ca atunci, tot restul e în ceață ca într-un efect de Photoshop aplicat direct pe lentilă. Prânzul de ieri fără el e o necunoscută abruptă și orele de la job sunt o gaură neagră din care cu greu poți scoate informații coerente. 

Pentru că da, Cupidon te-a lovit cu săgeata în inimă, dar ți-a tras fără să știi și cu arcul în cap. Pentru că e un perfecționist și când se ocupă de tine îți pretinde toată atenția minții și concentrarea sufletului. Și totul restul e zgomot alb.



by Josephine Marcu

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu