Te-a trăznit fulgerul în sinapse, și te-ai trezit
peste noapte fără să știi, cu memorie fotografică. Dar culmea, targetată doar
pe el. L-ai cartografiat ca Cristofor Columb folosind supravegherea prin
satelit, și ai imprimat pe pupilă fiecare gest, privire și răsuflare.
Foto: Doug
Două liniuțe în evantai care fâlfâie aripi de șoim
când îi râd ochii cu tot cu obraji și ție îți agită aripi de fluture rătăcit în
stomac. Privirea care îți spune că sunetul vântului e de ajuns între voi. Pe
care o recunoști dintr-o mie de nuanțe de gri amestecat cu verde pe fundal
albastru de cerneală vărsată în ochii tăi.
Data de naștere prinsă în zbor auditiv, dintr-o
discuție second hand, din care lipsește crunt ora și locul. Numărul de telefon
care ți s-a lipit de creier scris cu fier încins, deși pe-al tău îl scrii
uneori în palmă, când uiți cărțile de vizită.
Zâmbetul de băiețel obraznic, care-i duce o mână
vinovată la tâmple, când îl prinzi cu ocaua mică. Tonul îndepărtat și rătăcit
cu care-ți vorbește când nu e de tot acolo. Liniuța dreaptă care-i taie calea
vieții în mâna stângă, și temperatura corpului lângă tine, luată cu arătătorul între
metacarpiene.
Ce-a spus când te-a văzut prima oară la ultima
întâlnire. Ce n-a spus când ai plecat și cu ce ți-a rămas dator. Buzele lui în
culoarea spumei de lapte pe cafeaua din prima dimineață. Aroma respirației și
gustul din cerul gurii amprentat în papilele tale după primul sărut. Semnul din
tinerețea năvalnică care se odihnește matur, dar mic și alb pe umărul drept. Semnul
din naștere de sub buric pe care daca-l mângâi se rupe firul.
Hard diskul da in plin si se tot restarteaza
stergand fisierele inutile. Trăiești în zoom și pe replay și ți-aduci vag aminte
de aniversarea când ai tăi ți-au luat microscop și-ai numărat nervurile de pe o
aripă de libelulă. La fel ca atunci, tot restul e în ceață ca într-un efect de
Photoshop aplicat direct pe lentilă. Prânzul de ieri fără el e o necunoscută
abruptă și orele de la job sunt o gaură neagră din care cu greu poți scoate
informații coerente.
Pentru că da, Cupidon te-a lovit cu săgeata în inimă, dar ți-a tras fără să știi și cu arcul în cap. Pentru că e un perfecționist și când se ocupă de tine îți pretinde toată atenția minții și concentrarea sufletului. Și totul restul e zgomot alb.
by Josephine Marcu
Pentru că da, Cupidon te-a lovit cu săgeata în inimă, dar ți-a tras fără să știi și cu arcul în cap. Pentru că e un perfecționist și când se ocupă de tine îți pretinde toată atenția minții și concentrarea sufletului. Și totul restul e zgomot alb.
by Josephine Marcu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu