A treia femeie (I)

Este mai secretă decât agenții SRI pentru că nimeni nu știe că postul există. Doar ofițerul de legătură. Este a treia pentru că vine după soție și amantă, dar e prima care știe întotdeauna totul. Pentru că ea nu se ceartă, nu plânge, nu face accese de gelozie. E întotdeauna calmă ca un lunetist în exercițiul funcțiunii și subtilă ca Mata Hari între cearșafuri de mătase cu aromă de pasiune balcanică.

Foto: Gustavo Medde

Pentru că întotdeauna informația înseamnă putere, chiar și în patul extra-extraconjugal. Bărbații vorbesc mai liber când nu-i judeci și vorbesc mai sincer când îi înțelegi mângâindu-i blând pe fruntea credulă. Unii. Când acasă se duc în fiecare seară lupte surde într-un război rece neîntrerupt. Sau focuri de avertizare peste tranșee săpate ani la rând, pe care nici unul nu mai are forță să le astupe. Și dincolo, frustrările apar inevitabil. Pentru că nici o femeie nu acceptă la infinit locul doi, indiferent că e în inimă, pe cardul de credit sau în lista de concedii și cadouri făcute de sărbători.

Numai la ea e liniște. Un paradis monden izolat de restul vieții în cel mai central bloc al orașului. Ca în cortul unei țigănci vrăjitoare, suspendat în vârful lumii, care-i dă mereu vești bune, și-l ajută să le descâlcească pe cele rele. Destul de inteligentă ca să-și dea cu părerea despre amantă, destul de deșteaptă ca să știe când să tacă despre soție, și suficient de nepăsătoare încât să le joace în echilibru pe amândouă.

Îmbrăcată în trup elastic de nimfă, himera cu suflet de femeie e specialistă în sex. În sexul lui. Amor customizat pe milimetru de piele, cel mai puternic afrodisiac. Pentru că nici o ea nu se complică decât din două motive: îl iubește și atunci vine instinctiv ca un ordin de sus orientat din ce în ce mai jos, sau ... 

Îl primește mereu fără întrebări sau insistențe, într-o naivitate educată care îl investește periodic și fără greș cu talentul de profesor. Pentru că nici un bărbat nu rezistă tentației de a se ști mai bun decât ceilalți, mai inventiv decât media și mai viguros decât vârsta. Acum doarme neștiutor în patul mototolit și cald. Laptopul, portofelul și diplomatul cu acte, toate stau așezate cuminți în hol. 

Ea fumează zâmbind ca o pisică cu ochi ironici prin fumul aspru de țigară care se strecoară încet pe geam. Țigara lui, pentru că ea oficial nu fumează. Se întoarce și aruncă dintr-o zvâcnire mucul aprins urmărindu-i căderea cu răsuflarea tăiată. Ratează la milimetru o chică blondă de gospodină târzie și oftează bosumflat cu bărbia de înger în palmele cu unghii roșii și lungi. La fel de false ca țigara. Întotdeauna o plictisea așteptarea ...



by Josephine Marcu