E ușor să te
îndrăgostești. Trebuie doar să întâlnești pe cine trebuie și să permiți să se
întâmple. Îndrăgosteala e o forță a naturii, la fel ca forța gravitațională.
Chiar dacă vrei, nu i te poți împotrivit prea mult.
Când ajungi însă în punctul în care începi să
construiești, sau în care vrei să începi să construiești, viața ți se complică
instant. Fundația e al dracului de complicat de turnat, pentru că se toarnă strat
cu strat, în condițiile tale, apoi în condițiile lui. Iar când ați ajuns la
cărămizi, deja planurile se fac în draci pentru că în afara faptului că pereții
sunt verticali, se pare că aveți opinii total diferite.
Și începe negocierea. Fiecare cărămidă pusă, fiecare
centimetru înaintat e o dovadă a victoriei voastre și a zâmbetului obosit cu
care vă aruncați unul în altul în miez de noapte. Și sunt zile bune, și zile
proaste, în care vezi că totul e strâmb și îți vine să pleci. Dar rămai, dărâmi
în urlete și țipete și o iei de la capăt.
Până când nu mai poți. 6 din 49. Totul e o loterie
la care nu alegi să participi. Pui numerele cum crezi tu mai bine, faci o cruce
mare și te arunci în gol în următoarea aventură din viața ta care speri să fie
ultima și să-ți aducă premiul mult visat.
Și se întâmplă să nu-ți cadă zaruri bune și oricât
de bine ai juca, să pierzi. Să pierzi în fiecare zi câte puțin. O bucată din
tine, o bucată din voi. Pănâ când simți că-ți bei cafeaua de dimineață cu un străin, și nici sexul nu te mai poate face să simți nimic.
Și atunci renunțarea vine simplu, firesc, ca o
revelație. Te întrebi de ce nu ți-ai dat seama mai devreme și înțelegi că abia
acum nu mai poți. Nu mai ai. Nu mai vrei. Și ajungi în punctul din care oricât
ai vrea nu te mai poți întoarce. Nu te mai poți întoarce la el, nu mai știi
cum să te întorci la voi. Mai speri doar că știi cum să te întorci la tine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu