joi, 28 august 2014

Când 1+1=1 sau contabilitatea iubirii


Dacă ai citit măcar o carte de dragostea la viața ta atunci cunoști foarte bine aritmetica contopirii a două suflete într-unul singur, două trupuri într-o mare de plăceri și a două vieți într-o mediană, cu câteva constante și derivate de compromisuri.



Cu toții visăm la sufletul pereche, acel cineva care să ne completeze, care să ne întregească și bla, bla, bla. De ce? De ce o ființa minunată ca tine caută în exterior ceea ce are deja în sine. Nu suntem făcuți să ne sprijinim unul pe celălalt, suntem făcuți să ne ținem de mână, umăr la umăr.

Încetează să-ți mai cauți completarea și începe să-l cauți pe cel care te va ajuta să fii întreagă, completă și fericită cu tine și alături de care să puteți fi 2 (nu unul) oameni maturi și întregi care se iubesc.

1+1 nu fac 1, fac 2, dar un 2 la fel de perfect ca infinitul pentru că întregul tău imperfect se suprapune perfect pentru întregul lui cu asperități, pentru că el nu e puternic pentru ca tu să poți fi mai slabă, și tu nu renunți să mai fii înțeleasă pentru că el e doar un bărbat.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu