Știi de la
prima privire când te paște "catastrofa", pentru că vezi totul înainte să fie
ceva acolo. În ochii adânci pe care nu poți să-i citești, și vocea calmă care
spune totul. În atitudinea relaxată care nu-i încă orientată către tine, pentru
că deocamdată nu știe că exiști. În mâinile expresive care vorbesc cu toți cei
din jur, și înclinarea ușoară a capului care îi ascultă doar pe cei care
contează. În râsul încrezător și energia
cu care îți cuprinde mâna așteptând o strângere politicoasă și rece, și
găsind o inimă caldă de pasăre trezită din somn.
Sursa foto: http://www.nativitychurch.org
Și vorbiți
mult, timp de o răsuflare. În ochii lui răsare curcubeul și în ai tăi luna,
mâinile lui se fac atente căuș ca un leagăn care ține un copil. Mâna ta prinde
viață și se întinde elastic nici tu nu știi înspre ce anume. Soarele îi prinde
chipul în palmă pentru o bătaie de inimă și încerci să-ți aduci aminte în ce
viață l-ai cunoscut. Pentru că zâmbește așa cum te bucuri tu și te privește ca
un ecou al gândurilor tale.
Liniuțele
care se formează vesele sub ochi, le-ai mai văzut într-un vis, dar nu mai știi
când. Și buzele pline de seriozitate amuzată încearcă să-ți spună ceva. De două
ori.
-
- Vă
mulțumesc că ați venit.
Clipești repede
ca padelele de resuscitare și raspunzi grăbit înainte să te apuce jena.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu