vineri, 12 septembrie 2014

Prima secunda



Știi de la prima privire când te paște "catastrofa", pentru că vezi totul înainte să fie ceva acolo. În ochii adânci pe care nu poți să-i citești, și vocea calmă care spune totul. În atitudinea relaxată care nu-i încă orientată către tine, pentru că deocamdată nu știe că exiști. În mâinile expresive care vorbesc cu toți cei din jur, și înclinarea ușoară a capului care îi ascultă doar pe cei care contează.  În râsul încrezător și energia cu care îți cuprinde mâna așteptând o strângere politicoasă și rece, și găsind o inimă caldă de pasăre trezită din somn.




Și vorbiți mult, timp de o răsuflare. În ochii lui răsare curcubeul și în ai tăi luna, mâinile lui se fac atente căuș ca un leagăn care ține un copil. Mâna ta prinde viață și se întinde elastic nici tu nu știi înspre ce anume. Soarele îi prinde chipul în palmă pentru o bătaie de inimă și încerci să-ți aduci aminte în ce viață l-ai cunoscut. Pentru că zâmbește așa cum te bucuri tu și te privește ca un ecou al gândurilor tale. 

Liniuțele care se formează vesele sub ochi, le-ai mai văzut într-un vis, dar nu mai știi când. Și buzele pline de seriozitate amuzată încearcă să-ți spună ceva. De două ori.
-          - Vă mulțumesc că ați venit.
Clipești repede ca padelele de resuscitare și raspunzi grăbit înainte să te apuce jena.
-          - Plăcerea e de partea mea.

      

      by Josephine Marcu

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu