Lumina dimineții

Te trezești într-o sâmbătă dimineața devreme cu soarele ascunzându-se prin draperii și nu-ți dai seama de ce te-ai trezit. Apoi realizezi că ești dezvelită și temperatura pielii tale a coborât cu câteva grade bune sub normal. Te întorci mai aproape de el și tragi încet de pătura care s-a încolăcit în jurul lui, încercând să te acoperi măcar pe vârful picioarelor pentru că ți-au înghețat. 

  Sursa foto: hp-imagines-by-anna.tumblr.com

Și pentru că nu prea-ți iese, te oprești și-ți așezi capul pe pernă, lângă capul lui și îl privești dormind gândindu-te că oricum nu mai e mult până se trezește. Te uiți la el simțind că-l vezi pentru prima oară. Dincolo de amețeala alcoolului, dincolo de entuziasmul începutului și de aburii frământărilor în doi, dormind, încruntat și sincer pe aceeași pernă cu tine.

Privești liniile de diferite adâncimi care-i brăzdează fruntea adormită și un pic prea palidă pe care se adună zeci de pori micuți. Și într-un colț de păr vezi că parcă începe să apară un luminiș. Atingi ușor cu degetul liniile care îi separă sprânceana stângă de cea dreaptă, pe care abia acum o vezi puțin mai sus. Și te uiți curioasă la nasul lui perfect care acum pare mare, un pic strâmb și nelalocul lui. 

Bărbia e puțin aspră și neîngrijită și printre buzele răsfrânte răzbate un sforăit ușor. Și atât cât îți permite pătura, zărești cu coada ochiului un început de burtă care aseară nu era acolo, și te uiți la mâna lui care deodată pare ridată și obosită. Mână care se mișcă și te face să zâmbești crezând că s-a trezit. 

Și deschide încet ochii somnoroși sub care cearcănele se văd clar, și-ti pare rău că nu l-ai lăsat să doarmă azi-noapte. Până când se uită încruntat și scoate pătura de sub el ca să te acopere pe tine până sub bărbie. Te trage la pieptul lui uitând că mai trebuie să și respiri și uită un braț greu peste tine ca și cum ar vrea să fie sigur că o să fii în același loc când se trezește, pentru că ar mai dormi 5 minute.

Începi să râzi încetișor în sinea ta pentru că efortul l-a făcut să scape un vânt auzit doar de tine și pielea îi e umedă și lipicioasă și are mirosul lui. Și ideea de a te trezi lângă el capătă deodată un alt sens, și începi să-i vezi toate imperfecțiunile ca fiind perfecte, pentru că în lumina rece a dimineții, doar tu ești destul de aproape să le observi.