Prinsese ca de obicei
trenul de 12, împărțindu-și ziua între un acolo liniștit, din care azi nu ar fi
trebuit să plece, și un aici, care-i mai rodea încă auzul în semne seci de
ghinion ascuns. Își aminti vag ochii încețoșați cu care Ralf o privise între un
moment de epuizare frenetică și somnul care-l lovea ca un boxer profesionist,
după fiecare partidă fierbinte: “Știi că mi-ai salvat viața?”. Și se gândi
mirată cum de tocmai el.
Ralf, care își făcea
planuri pe 20 de ani înainte și le revedea în fiecare zi cu adnotări gândite în
miez de noapte. Cu trei copii ținuți la universități din afară, o soție grasă
și certăreață ținută în puf acasă și o amantă slabă și sclifosită dosită în
mătăsuri, într-un apartament din oraș. Și ea. Nenorocitul. Dintre toți, Ralf o
iubise. Ca un prost. Pe bune și fără să-și dea seama o clipă ce avea în față.
Și acum se-necase într-un tub de pastile, ca o femeie isterică la început de
menopauză, fără bărbat în casă și viitor în față. Din cauza ei? Din cauza
altora? Pe bune sau cu dedicație? Cine știa? Cui îi păsa? Ei nu.
Întinse buzele amare
într-un zâmbet ironic, privind câmpia care se întindea liberă și nestingherită
cât vedea cu ochii. În miez de duminică friguroasă de noiembrie, trenul se
legăna gol și părăsit, lăsat în voia șinelor pe care le mânca alene cu zăngănit
metalic și monoton. Nici controlorul nu trecuse măcar. Dacă ar fi luat maxi
taxi, ar fi fost deja acasă. Dar o scoteau din sărite aromele țipătoare de
nefericire acută, strânsă sub chipuri palide și îngândurate. Nimeni nu se
gândește la momentele bune între străini transpirați, aruncați în toate părțile
la curbele mai strânse, și azvârliți, pentru prima dată în viața lor, înainte, la
o frână mai bruscă.
Ultima dată când făcuse
o fantezie de genul ăsta aproape se sufocase între mințile rătăcite din jurul
ei. Se agățase cu un început de greață-n stomac, de o studentă care-și azvârlea
zulufii roșcați la fiecare zece cuvinte aruncate vesel în telefon. Vorbea tare
și nepăsător, indiferentă la micile tragedii care se frământau în jurul ei, înghesuite
pe scaunele vechi și tremurătoare. Fericire egoistă de adolescentă care învârte
lumea în jurul ei și buclele cârlionțate în jurul degetului.
Se întorcea atunci
acasă dintr-o despărțire de fapt, și de drept, în care Bubu revenise fără voia
ei la statutul de frate mai mare cu pălărie de tată adoptiv și ea, la viața
dinainte.
Bubu, care se învârtise mereu în jurul ei ca un înger păzitor cu ochi de demon, încă de când îl întâlnise prima dată, căzut într-un șanț cu țeasta spartă, și folosise banii de pâine să cheme salvarea. Maică-sa aproape o bătuse când se întorsese acasă cu mâinile ascunse în buzunarele blugilor vechi, rupți în genunchi și sclipire de salvator în priviri.
Bubu, care se învârtise mereu în jurul ei ca un înger păzitor cu ochi de demon, încă de când îl întâlnise prima dată, căzut într-un șanț cu țeasta spartă, și folosise banii de pâine să cheme salvarea. Maică-sa aproape o bătuse când se întorsese acasă cu mâinile ascunse în buzunarele blugilor vechi, rupți în genunchi și sclipire de salvator în priviri.
Două zile mai târziu,
aceleași mâini îi tremurau ca varga după ce citise-n ziar cu ochi mari și înspăimântați, că golanul pe care ea îl salvase înfunda acum pușcăria. Era căutat de mult
pentru furt și tâlhărie și poliția avusese în sfârșit noroc de-l prinsese la
spital. La nici 10 ani împliniți, se culcase în noaptea aceea și multe altele
după, cu lanterna aprinsă sub pernă simțindu-se căutată de toată mafia
orașului.
Îl revăzuse doi ani
mai târziu, înghețând fără forță pe străduța întunecată, când el îi tăiase
calea sub felinarul chior și plin de muște dezorientate. I se perindase atunci
prin fața ochilor toată viața ei de copil abia ieșit din șosete trei sferturi
și codițe împletite. Se văzuse torturată și omorâtă în trei feluri până când
reușise să-l privească în ochii care o priveau la rândul lor, calmi și
zâmbitori.
-
Te-am căutat să-ți mulțumesc. Mi-ai
salvat viața prințesă.
De neînțeles pentru ea
atunci, Bubu apreciase cumva zilele primite pomană-n plus, dincolo de pachetul inclus
cu cazare la mititica. Îl simțise din seara aceea mereu în umbra ei, și lucrurile
începură să meargă ca prin farmec, mai bine. Până-n într-o zi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu